noi. voi. eu. tu.

2 povesti cu trenul

2010-08-30T11:06:00.002+03:00

Sustin de mult timp ca mersul cu trenul e foarte interesant. Cele mai proaspete argumente, bazate pe intamplari adevarate:

-- Aparent fara nicio legatura cu discutiile actuale despre problema tiganilor intr-o Europa fara granite, am calatorit cu o familie (mama si doi copii) de tigani care nu emanau miros de transpiratie, spre deosebire de unii dintre cetatenii de aparenta nationalitate romana din celalalt compartiment. Ma uitam la copii de tigan care erau la fel de jucausi si mai apoi la fel de adormiti ca oricare alt copil de varsta lor. Am constatat empiric ca singurele deosebiri intre copiii de nationalitati diferite, locuitori ai spatiului carpato-danubiano-pontic sunt date de conditionarile culturale care ii va putea determina pe acestia sa adopte un stil de viata si un comportament social diferit de cel al majoritatii (nu ii includ pe nespalatii din celalalt compartiment in notiunea de majoritate, de orice etnie ar fi fost ei). Mama copiilor vorbind o limba romana uzuala i-a explicat unui septuagenar de aparenta nationalitate romana cum functioneaza usile interne ale vagonului, mai apoi a vorbit in limba materna cu copii, relationand cu ei absolut… normal.
Ce-l va putea face pe baiatul acela de tigan care dormea intins pe cele doua locuri din fata mea, sa devina in scurt timp o problema sociala ? Trec peste posibila problema a lipsei unui certificat de nastere care sa duca la lipsa unei carti de identitate si mai apoi la toate problemele care se ivesc pe acest parcurs. Voi presupune asadar ca dispune de un cod numeric personal. Voi presupune, desi mai putin sigur pe mine, ca va urma 12 ani de scoala si cu facultate sau fara, va avea sansa gasirii unui loc de munca ce sa ii permita sa se intretina singur. Merg mai departe si voi presupune ca nu a fost si nici nu va fi abuzat fizic sau psihic cel putin pana sa implineasca varsta maturitatii. Nu sunt atat de sigur ca nu va fi discriminat pe baza apartenentei lui entice, dar voi presupune in schimb ca va avea taria sa se obisnuiasca cu acest lucru ca o forma bizara de normalitate si nu il va afecta prea mult. Constat deci ca (1) potentialele probleme majore in viata ale unui copil tigan sunt identice cu potentialele problem majore in viata ale oricarui copil si ca (2) problemele majore in viata pe care le-ar putea avea acel copil se datoreaza felului in care societatea multilateral dezvoltata il va judeca, condamna si trata pe baza experientelor anterioare avute cu unii indivizi asemanatori lui, prin etnie in acest caz. Asadar de vina pentru eventualul esec al acelui copil vor fi romanii, tiganii si de ce nu ungurii, sasii, evreii, slovacii si armenii care perpetueaza un comportament deviant in societatea in care acest copil s-a nascut si traieste. Sansa lui e in schimbarea comportamentelor deviante ale unora din semenii lui si in schimbarea unora din comportamentele deviante ale majoritatii fata de minoritatea din care face parte. Iar cu atatea conditionari majore si dificile, cel mai sigur acel copil odata devenit matur va reprezenta o problema sociala pentru majoritate. Pacat, dormea atat de … normal.

-- Aparent fara nicio legatura cu micsorarea cu 25% a veniturilor angajatilor din institutiile bugetare fara nicio justificare din perspectiva raporturilor de munca, constat ca acolo unde angajatorul nedreptateste angajatul – in speta cu amintita reducere salariala -, angajatul ii va “contrapresta” aceasta actiune angajatorului. Concret am observant cum “nasii” din trenurile “respectabile” (rapid, inter-city, accelerate de pe rute frecventate de categoria necertata cu apa a cetatenilor) sunt mult mai predispusi, cam cu 25% dupa aprecierea mea personala :-), sa accepte sau chiar sa incurajeze calatoriile fara bilet, spre beneficiul lor direct si personal. E modalitatea lor de a micsora fara nicio justificare din perspectiva raporturilor de munca, veniturile angajatorului. In momentul in care iti respecti in proportie de 75% angajamentul contractual de a plati cu o anumita suma munca prestata de angajatii tai, trebuie sa te astepti in mod absolut normal ca acestia sa lucreze fie cu 75% mai putin, fie cu 75% mai prost, fie cu 75% mai putin si mai prost.

locul de munca in timpul liber

2010-07-31T15:22:00.004+03:00

Inteleg ca locul de munca e un loc pentru munca. Asa ii spune si numele.
Dar acasa nu e loc de munca si totusi lucram cate ceva si acasa.
De ce n-am putea face la locul de munca, in afara programului si altceva decat sa muncim ? Ideea aceasta ii ingrozeste pe cei mai multi dintre noi.
De ce ?! Posibile explicatii:
- pentru ca locul de munca in sine e un loc neplacut: e mizerie, miroase, e zgomot
- pentru ca nu ne-am gandit niciodata la asta
- pentru ca locul iti aduce aminte de atmosfera neplacuta din timpul programului
- pentru ca locul iti sugereaza "munca"
- pentru ca locul n-are nimic rau dar nu iti place ce lucrezi / cu cine lucrezi / cum se lucreaza

Daca locul de munca are conotatii negative pentru angajat si deci nu s-ar duce acolo cu placere in timpul liber, de ce s-ar duce cu placere in acelasi loc sa lucreze ? Iar daca nu merge cu o minima placere la munca, cum ne putem astepta sa fie eficient si eficace in timpul programului ? Daca incerci sa parasesti un loc cat mai repede posibil pentru ca ajungi sa te simti in el ca intr-o inchisoare din care abia astepti sa te eliberezi, tot ce se intampla acolo primeste conotatii negative. Ceea ce nu e bine nici pentru angajat dar nici pentru firma.

Asadar un indicator al atasamentului fata de o firma sau un post, poate fi si raspunsul la intrebarea: "in afara programului de lucru, te-ai duce cu placere la locul in care lucrezi ?"

In afara programului, ce altceva poti face la locul de munca, in afara de a lucra:
- sa citesti
- sa te uiti la un film
- sa asculti muzica
- sa te intalnesti cu colegii
- sa te intalnesti cu prietenii tai
- sa te joci pe calculator
- sa scrii la blog
- sa sarbatoresti o persoana
- sa organizezi o petrecere

De ce nu !?

miscarea si comunicarea

2010-07-28T21:38:00.005+03:00

traim intr-o lumea foarte dinamica in care firmele inflexibile si care nu comunica, cu siguranta falimenteaza.

daca a existat vreodata un loc de munca static - care sa nu presupuna deplasarea angajatului - si non-verbal - care sa nu presupuna comunicarea verbala a angajatului - acesta nu mai exista. acel loc de munca a falimentat.

asadar angajatul care nu doreste sa falimenteze - sa fie concediat - trebuie sa se deplaseze si sa comunice.

ce inseamna deplasarea angajatului ? disponibilitate la deplasare si capacitatea la deplasare. atitudinea de a se pune in miscare si abilitatea de a folosi mijloace de deplasare.

din perspectiva aceasta angajatul normal, eficient, e dispus sa se deplaseze in medie 50% din timpul de lucru fara a-l pierde doar pe calatorie (!), dispune de carnet de conducere cat. B, cunoaste locul in care poate obtine informatiile referitoare la traficul rutier, mersul trenurilor, informatii despre cursele si preturile practicate de companiile aeriene clasice si low-cost.

ce inseamna comunicarea angajatului ? disponibilitate la comunicare si capacitatea de comunicare. dorinta de a comunica, de a impartasi si abilitatea de a vorbi limba celorlaltora.

din perspectiva aceasta angajatul normal, eficient, e dispus sa comunice scris, verbal si non-verbal, cunoaste limbajul de specialitate in limba materna si in cel putin inca 3 limbi de circulatie regionala si internationala, cunoaste la nivel cel putin mediu, cel putin 1 limba straina de circulatie internationala.

vorbim despre orice loc de munca in orice firma.

in Oradea, angajatul normal are exercitiul zambitului, vorbeste romana si engleza, optional maghiara si italiana (dar in aceste limbi cunoaste cel putin termenii de specialitate), are permis de conducere si experienta de condus de cel putin 6 luni, cunoaste mersul trenurilor in directiile Cluj, Bucuresti, Timisoara, Budapesta, companiile aeriene care zboara de pe aeropoartele Oradea, Bucuresti, Cluj, Timisoara.

angajez somer. experienta minim 3 ani.

2010-07-22T22:57:00.005+03:00

A fi somer nu e rusine. I se poate intampla oricui, ok, aproape oricui. Dar cu siguranta nu e motiv de mandrie.
Incurajez pe toata lumea sa isi treaca in CV chiar si perioadele lucrate la negru, cele lucrate in strainatate, orice loc de munca au avut chiar daca a fost un compromis temporar intr-un moment mai de inceput sau de mijloc al unei traiectorii de cariera. Munca, in orice manifestare a ei, e oricand mai onorabila decat statul degeaba. Orice munca.
Nu-i inteleg insa pe cei care isi trec in CV, la capitolul intitulat "Experienta profesionala" sau "Locuri de munca", somajul. E de preferat sa nu il treci. Deloc. Lasi descoperita perioada de timp in care n-ai lucrat. E mult mai bine decat sa scoti in evidenta "n-am lucrat, am stat degeaba". Cu siguranta nu te va avantaja nici la selectia CVurilor, nici la interviu, de fapt niciunde.
Nu incurajez deloc minciuna intr-un CV, dar a trece somajul ca experienta profesionala, e ca si cum elementul numit "vid" ar avea un loc anume rezervat in tabelul elementelor chimice. Cum vi s-ar parea ca pe o cladire sa vedeti o placa cu inscriptia "In perioada August 2001 - Mai 2002, in aceasta cladire nu s-a intamplat nimic" ? Inutil si ciudat ? Exact asa arata someria trecuta frumos intr-un CV.
In mediul online, in momentul in care o persoana aplica pentru un loc de munca, cel care vizualizeaza CVurile, vede in prima etapa o lista de nume si ultimul loc de munca. Evident daca angajezi un Inginer iar ultimul loc de munca al unui aplicant e tocmai de Inginer, iti starneste interesul. La fel pentru orice meserie sau functie. Somatul insa nu e nici meserie, nici functie.
Pentru ca nu angajez somerul din tine ci tamplarul, macaragistul sau contabilul din tine, te rog nu incerca sa imi atragi atentia cu experienta ta de somer. Pentru ca nu angajam someri ci lucratori. Intotdeauna !

Nu stiu

2010-07-21T16:29:00.006+03:00

Nu stiu ce caut. Am venit sa va intreb daca aveti un loc de munca pentru mine.
Nu stiu ce mi-ar place sa fac. Sunt o persoana foarte hotarata.
Nu stiu la ce ma pricep. Stiu sa fac multe.
Nu stiu la ce nu ma pricep. Practic, sunt bun la orice.
Nu stiu de ce mi-am ales facultatea aceea. Asa mi-a spus cineva.
Nu stiu de ce am plecat de la ultimul loc de munca. Oricum nu din vina mea.
Nu stiu daca vreau sa lucrez aici. Sunt convins(a) ca e un excelent loc de munca.
Nu stiu sa lucrez pe calculator. Am multi prieteni pe messenger.
Nu stiu engleza. Ma descurc foarte bine in americana.
Nu stiu sa conduc. Da, am masina si o pot folosi in interes de servici.
Nu stiu ce salar m-ar multumi. Sa fie totusi un salar decent.
Nu stiu sa folosesc cardul bancar. Eu administrez banii familiei.
Nu stiu nimic. Bine acuma, totusi cate ceva tot stiu.
Nu stiu de ce nu stiu. Gandesc in perspectiva.
Nu stiu ce nu stiu. Ma adaptez repede la nou.
Nu stiu ce vreau. Intotdeauna obtin ce imi propun.
Nu stiu cum sa explic. Intelegi ?!

imbraca-te pe/cu tine

2010-07-15T13:57:00.004+03:00

Am tot citit articolele standard de plictisitoare despre cum trebui sa fii imbracat la un interviu. Ma gandeam sa scriu si eu unul pe aceeasi tema dar mi-am dat seama ca va fi destul de greu pentru ca nu poti sa numesti "articol" un grup de 3-4 fraze. Pentru ca atat am eu de spus pe subiectul acesta. Iata-le:
"Daca ai personalitate, imbraca-te conform ei, nu conform a ceea ce intervievatorul crezi ca ar vrea sa vada la tine / pe tine. La un interviu, scopul principal al candidatului este sa se remarce. N-ai cum sa te remarci insa imbracand acelasi standard care pe deasupra poate nici nu te reprezinta. Intervievatorul care te descalifica pentru un loc de munca doar pe baza a ceea ce aveai imbracat la interviu, ar trebui sa isi caute de lucru urgent, in alt domeniu, iar tu ar trebui sa ii spui asta."
Atat.

2010-07-07T21:19:00.001+03:00

N-am mai scris pe blog de-o vreme. De-o vreme lunga. Aparent nimeni nu a reactionat. Aparent, pentru ca stiu sigur ca a fost cel putin 1 reactie. Negativista si aceea. A mea. Ma desconsider pentru ca nu am fost in stare sa sustin demersul blogului. M-am asezat deci cu mine insumi si am decis impreuna ca voi relua demersul. Am zis !

groapa, asfaltul si zapada - miscarea ciclica

2009-02-24T13:27:00.005+02:00

A curata zapada este o notiune sora cu paradoxul. La noi, cand ninge, totul acoperindu-se de alb, se asterne curatenia. De ce curatam curatenia ? Ca sa iasa la iveala mizeria proaspat acoperita ?

Cred ca am gasit explicatia. Noi curatam zapada ca sa gasim gropile din asfalt. Pentru ca gropile nu se creeaza. Ele sunt acolo de la bun inceput, dintotdeauna. La noi cand se asfalteaza se acopera doar gropile. Gropile raman. Vine zapada, acopera asfaltul, groapa iese mai la suprafata stiindu-se sub acoperire. Dar noi, curatam zapada si groapa ramane descoperita, blocata, la suprafata. De ce descoperim gropile ? Ca sa iasa la iveala groapa ?

Cred ca am gasit explicatia. Noi descoperim gropile ca sa putem asfalta. Pentru ca asfaltul se creeaza. El e acolo si trebuie folosit. La noi, cand se creeaza asfalt, se acopera din buget. Bugetul dispare. Vine asfaltul, acopera groapa, zapada se aseaza la suprafata, stiindu-se pazita de asfalt. Dar noi doar acoperim gropile ca sa nu intre zapada in ele si sa ramana blocata acolo. De ce ninge ? Ca sa avem noi ce asfalta ?

Cred ca am gasit explicatia. La noi ninge ca sa putem curata zapada. Pentru ca zapada nu se creeaza doar asa. Ea e acolo si trebuie folosita. La noi cand ninge se curata din buget. Bugetul dispare. Vine groapa, descopera asfaltul, zapada ramane la suprafata, se curata. Dar noi avem gropi ca sa nu ninga. De ce asfaltam ? Ca sa poata ninge ? Raspuns: Da !

Solutiile de iesire din aceasta bucla infinita ar fi urmatoarele:
- sa desfiintam gropile inainte de asfaltare - Dar atunci care ar mai fi distractia ?
- sa nu mai ninga - In vreo 30 de ani oricum n-o sa mai ninga pe la noi
- sa nu mai curatam zapada - Incercam asta de fiecare data cand ninge si pe an ce trece ne perfectionam, pacat ca in vreo 30 de ani oricum n-o sa mai ninga pe la noi.

strut in criza

2009-01-27T12:05:00.004+02:00

Oare de ce isi baga strutul capul in pamant atunci cand e in pericol ?

1 - pentru ca presupune ca daca el nu vede pradatorul, nici pradatorul nu-l vede pe el
2 - pentru ca nu suporta stresul psihic de a vedea cu ochii lui cum pradatorul il inhata
3 - pentru ca spera intr-o minune divina care sa il salveze in ultima clipa de pradator

Oare de ce isi baga unii capul in pamant atunci cand e criza ?

1 - pentru ca presupun ca daca ei nu vad criza, nici criza nu ii vede pe ei
2 - pentru ca nu suporta stresul psihic de a vedea cu ochii lor cum criza ii inhata
3- pentru ca spera intr-o minune divina care sa ii salveze in ultima clipa de criza

Oricare ar fi varianta aleasa se cheama ca tot strut esti daca nu esti capabil de altceva zilele astea (saptamanile, lunile si poate chiar anii astia) decat sa iti bagi capul in pamant.

avertisment

2009-01-19T15:36:00.002+02:00

Unde e cine e peste tot ? Niciunde !
La ce se pricepe cel ce/cea care le face pe toate ? La nimic !

Asa ca daca vrei sa faci din cineva, poate chiar din propria persoana, un nimic-niciunde, trimite-l/o peste tot sa faca de toate.

Atat.

focuri de artificii

2009-01-01T04:12:00.005+02:00

Copii raman cu gura deschisa de fiecare data cand vad pentru primele dati o scamatorie, un avion sau un cerb la gradina zoologica. Intre timp, pe batranii nu ii mai mira nimic.

Ceilalti, majoritatea suntem intr-un stadiu intermediar dar in fiecare zi din ce in ce mai aproape de "nu ma mai mira nimic". Pentru ca le vedem pe toate... credem noi... si pentru ca toate astea sunt din ce in ce mai banale. Scamatorii la tot pasul, avioane ... si inca la inaltimi reduse, gradina zoologica jur-imprejur.

Asa ca atunci cand apar focurile de artificii, nu ne mai multumeste privelistea si sunetul pe care il stiam. Vrem mai multe, mai mari, mai sonore. Desi ne uitam cu aparenta fascinatie, obisnuinta ne facem sa nu mai putem ramane cu gura deschisa. Asa ca e nevoie mereu de focuri de artificii mai multe, mai mari mai colorate, din mai multe surse si mai sonore decat inainte. Asa trebuie, altfel...

expat de colegiu uninominal

2008-12-03T17:43:00.006+02:00

Trebuie sa ma mut. Dar unde sa ma mut ? Sa ma mut in Colegiul 7 in care o total necunoscuta a ajuns deputata doar pentru ca a candidat sub sigla UDMR ? Daca eram eu candidatul, ajungeam eu deputat. Sa ma mut in Colegiul 8 in care o membra PSD cu apucatui isterice a ajuns deputata prin redistribuire desi ocupase doar locul 3 in preferintele oamenilor ? In orice caz trebuie sa ma mut din Colegiul 9 in care nu ma reprezinta deloc un PDList traseist politic fara nici o realizare pe plan politic, un exaltat care isi permite sa isi jigneasca electoratul. Si el tot pe locul 3 a fost de altfel. Intr-un singur aspect sunt de acord cu el: Gandim altfel ! Da, noi astia majoritatea celor care am votat, gandim altfel, ba mai mult actionam altfel.
Inca ceva... vreau sa ma mut intr-un colegiu in care locuitorii se duc la vot chiar daca sunt scarbiti de politica. Nu exista, cred eu o scuza rezonabila pentru a nu aloca 15 minute / an pentru viitorul personal. Cine nu merge la vot, ar trebui sa traiasca in dictatura. Acolo nu ai de ales, deci inteleg prin atitudine ca asta e ceea ce isi doresc. Sa ii trimitem asadar expati in ... Congo !

mai tare

2008-11-26T11:59:00.005+02:00

Mergeam cu taxiul. Mergea radioul. Mi-a sunat telefonul si am inceput sa vorbesc. Taximetristul a dat radioul mai tare. Il deranjam prin faptul ca vorbeam la telefon. El avea de ascultat radioul. Eu plateam. Inca un exemplu de atentie la nevoile clientului.

elemente de campanie

2008-11-10T08:52:00.007+02:00

afise si banere
- Mircea Malan e mai inalt decat Gheorghe Carp care pare sa aiba cearcanele cat ochii
- Claudiu Pop arata de parca ar avea o durere de coloana si se sprijina de masa pentru a se ridica
- Octavian Bot parca s-ar impusca... deja
- Florian Pantea pare sa aiba probleme cu vederea, s-ar putea crede ca ii lipseste ceva din viziune

slogan
- "Impreuna pentru Oradea" - mi se pare cel mai potrivit slogan pentru aceasta campanie ;
- "Fara blat / M-am saturat" - parca s-ar potrivi mai bine unei cofetarii care promoveaza crema de pe tort ;
- "Gandeste cu mine / La ce e fain, la ce e bine" - e usor strengaresc dar in discordanta totala cu imaginea candidatului asadar o alegere neinspirata ;
- "Ardealul e mintea" - sunt curios ce scrie pe afisele din Moldova, Oltenia, Muntenia sau Dobrogea ;
- "Ei cu ei, noi cu voi" - pare un exercitiu complex de gramatica, lectia pronumele personal ;

siteuri
- http://www.ioan-mang.ro/ este pe departe cel mai bun site, ca imagine si continut; se vede ca exista un suport IT profesionist in spatele candidatului... ceea ce era de asteptat de altfel dat fiind CVul acestuia ;
- http://www.mirceamalan.ro/ nu spune nimic despre cine e de fapt candidatul si ce vrea sa faca, reiese doar prietenia cu Ilie Bolojan si sentimentul ca a candidat doar pentru ca asa a vrut primarul, nu pentru ca si-ar dori personal cu adevarat sa castige ;
- http://www.senatorcarp.ro/ ar mai fi mult de lucrat la site dar nimeni nu pare sa se ocupe de el iar campania se termina in curand ;

slogan publicitar sanatos

2008-05-05T23:33:00.002+03:00

Sustin de mult timp ca "Atitudinea creeaza viitorul". Din pacate insa, uneori iti dai seama ca "n-ai cu cine ba..., niste tarani...".
Am aflat totusi recent, cu placuta surprindere, ca suntem mai multi cei care credem ca "Romania va creste prin bun simt si responsabilitate".
Iar pentru adevaratii domni, cei care au gandit slogane publicitare sanatoare, numai Respect.

Zurich

2008-04-29T17:03:00.004+03:00

wikipedia.org zice ca: "Zürich can be counted as one of the world's preeminent global cities. According to several surveys from 2006 to 2008, Zürich was named the city with the best quality of life in the world."

Tind sa ii cred, dar ma pun sa ii verific, pe piele proprie. Se pare ca mai multi au facut asa si multi dintre ei au si ramas acolo. Eu mai voi intoarce cu siguranta, pentru ca, printre altele, pe 1 Iunie sunt alegeri locale. Voi vota un primar nou la Oradea care sa aduca Zurich-ul mai aproape de noi. Iar daca va fi atat de aproape, nu va mai fi tentant sa plec.

Tu unde ai pleca sa nu mai revii ? si mai ales de ce ?

timpul Papelagi-lor

2008-04-20T15:44:00.002+03:00

Am regasit un articol interesant despre felul in care ne raportam la timp. Papelagi suntem noi toti.

The Papelagi doesn't have time.

The Papelagi loves the round metal and the heavy paper (money), he loves to fill his stomach with a lot of liquids from dead fruits and with meat from pigs, cows and other horrible animals, but above all, he loves what isn't tangible and that is time. He makes a lot of fuzz and foolish talk about it. Although never more is available than between sunrise and sunset, it is never enough to him. The Papelagi is ever dissatisfied with his time and accuses the great Spirit that it hasn't given more. Yes, he is defaming God and his great wisdom, by dividing a day in certain parts. He cuts it as if one would go with a machete through a soft coconut. All parts have names: second, minute, hour and one has to have sixty minutes or many more seconds to fill an hour. That is a complicated issue I never understood, because I get sick, reflecting on those childish matters. But the Papelagi makes a big knowing out of it.

Men, women and even children who can hardly go on their feet, are carrying in their loincloths small, flat, round machine, attached to a thick metal chain, from which they can read the time. This reading however, isn't easy. It is practiced with the children, by holding the machine to their ears, in order to get them into liking it. Such a machine, easily carried on two fingers, looks in their stomach like the machine in the stomach of large boats you all know. But there are also large and heavy time machines, they are standing in the huts or are hanging at the highest gable, so that they can be seen from afar. When a part of the time has passed, little fingers at the outside of the machine will point to that and simultaneously it will cry out, a spirit beats the iron in its heart. Yes, an enormous raging noise in a European city results, when part of the time has passed. When this timing noise is sounding, the Papelagi complains: "It is a heavy burden that another hour has passed." At the same time he puts a sad face, like a man who is burdened with great suffering, although immediately a completely new hour arrives. I have never understood this other than it being a severe disease. "The time is avoiding me!" - "The time is running away like a stallion!" - "Give me just a little more time". Those are the complaints of white men. I say this could be a kind of disease; assumed, the white man likes to do something, his heart is longing to be in the sun(shine) or to sail with the canoe at the river or to make love with his girlfriend, this way he will spoil the appetite for it, clinging to the thought: no time remains to be happy. Yet the time is there, but he doesn't see it no matter he is trying. He mentions a thousand things taking time, feeling resentment and complaining about the job he doesn't like, that doesn't give joy, to which no one is forcing him the way he is doing himself.

But suddenly seeing that he has time, that it is there nevertheless or that someone gives him time - the Papelagi are mutually giving each other time, yes, nothing is so high in esteem - he will fail the appetie, or he is tired from the unenjoyable job. And frequently he wants to do tomorrow for which he has time today. There are Papelagi, asserting they never have time. They are running around headless, like from the devil possessed, and wherever they come, create havoc and uproar, because they have lost their time. This mania is a horrible condition, a disease no medicine man can cure, contagious to many and driving them into misery. As every Papalagi is possessed for fear of his time, he also knows exactly, and not only every man, but also every woman and child, how many sun- and moon risings have passed since he saw the great light for the first time. Yes, this is playing such a serious role, that it is celebrated in certain, equal distances with flowers and big eating parties. How often did I notice, how one was thinking having to be ashamed of me, when asking, how old I am, and I laughed and said, I don't know. "You have to know how old you are". I remained silent and thought, it's better I don't know. How old, means how many moons have been living. This counting and figuring out is full of dangers, because it has been discovered, how many moons the life of most people will be. Now everyone is watching carefully, and when quite a number of moons have been passing by, he will say: "Now I'll have to die soon". He doesn't enjoy anymore and will die soon.

societate comerciala angajeaza bun simt

2008-04-11T12:21:00.003+03:00

Ca angajator, cand iti pui problema angajarii unei persoane pentru un post nou creat sau tocmai eliberat, te gandesti de obicei la cerintele pe care le ai de la persoana respectiva, precum:
- studii superioare in topografie
- cel putin 3 ani de experienta intr-o pozitie similara
- limba galeza la nivel conversational mediu
- carnet de conducere categoria H

Asa se intampla in 99% din cazuri. Ca nu e calea cea mai buna de a incepe un proces de recrutare, despre asta povestim alta data. E interesant ca dupa ce definesc astfel de criterii obiective (pe care aplicantul fie le indeplineste, fie nu, ne-existand o a treia varianta) angajatorii au de obicei un mare criteriu subiectiv: noul angajat sa fie de bun-simt.

Poti sa nu fii de acord ?

Scoala bunului-simt se face in primii 7 ani din viata. Unii o fac la fara frecventa, altii la zi, foarte putini isi dau doctoratul pe tema aceasta. Mai apoi daca nu practici abilitatile de bun-simt, cu timpul ele se estompeaza, se pierd, raman doar vagi urme.

Problema e cum masori bunul simt la un angajat. Incerc sa gasesc cativa indicatori. Lista ramane deschisa pentru oricine se arata interesat de subiect
- sa nu intarzie de la locul de munca
- sa isi dea interesul pentru ceea ce are de facut
- sa ii pese de rezultatul final al muncii
- sa nu isi barfeasca colegii/sefii
- sa isi sprijine colegii in activitatea lor
- sa nu isi incurce colegii in activitatea lor
- sa nu trasmita informatii confidentiale din firma inspre terti
- sa intrebe ce nu intelege, nu sa creada ca stie

... si n-ar fi de bun-simt ca orice angajat sa fie de bun-simt ?

scrisoare personalizata de intentie depasita

2008-04-10T19:28:00.001+03:00

Stimate domn director al carui salar il consider deja prea mare fata de cat ar trebui sa castig eu,

Ma numesc Comodia Incompetentia si m-am plafonat facand de-toate-si-nimic-concret la actualul meu loc de munca. Vreau o schimbare, un post in care non-abilitatile mele sa fie apreciate la adevarata lor non-valoare. Imi dau tot interesul sa devin o perpetua incompetenta in orice as face. Pentru ca posed un certificat acreditat de comoditate, as prefera sa lucrez in schimbul 1,5 redus. Asadar, imi exprim disponibilitatea de a ajunge la lucru printre primi sositi imediat dupa ora 10.00 si sa ma pregatesc de plecare dupa trecerea a exact 5 ore si jumatate de asidua mimare a preocuparii fata de atributiile de serviciu.

Rezistenta la stres mi-am dezvoltat-o de-a lungul anilor prin totala lipsa de interes fata de orice problema s-ar ivi la locul de munca. Sunt deschisa la nou, deci ma pot adapta usor la orice metoda prin care ineficienta mea sa cunoasca cresteri peste media nationala in sectorul acesta de activitate. Marturisesc, de pe acum ca nu cunosc nimic despre firma dumneavoastra si mi-am dorit mereu sa desfasor inactivitati pe un post de conducere potrivit pregatirii mele inferioare. Ma complac in starea mea actuala de ignoranta si cooperez foarte bine in acest sens cu colegii de serviciu, formand o echipa cu deosebite lipsuri in rezultate.

Nu am pretentii absurde, asadar voi accepta, pentru inceput, ca un favor personal pe care vi-l fac, orice oferta salariala, atata timp cat se situeaza peste 1666 de lei / luna, in mana. Ca beneficiu suplimentar, ma limitez (doar oameni suntem si limitati cu totii) la un telefon de serviciu cu ajutorul caruia sa pot comunica in interes strict personal in timpul orelor de program si nu numai. In speranta ca veti lua foarte serios in considerare mutarea sediului dumneavoastra la o distanta de cel mult 2 statii de tramvai de domiciliul meu, va rog sa primiti expresia inaltei mele nepasari fata de orice s-ar intampla in compania pe care nu inteleg de ce o reprezentati.

Cu respect deosebit pentru propriile mele tabieturi agasante,
Semnatura indescifrabila

esec profesional in masa

2008-04-09T18:29:00.002+03:00

Daca un om face liceul, in cele 12 clase face tot atatia ani de matematica. Pana la un moment dat inteleg de ce. Trebuie sa poti face operatii de baza, sa calculezi un procent. De la un punct incolo insa, pe masura ce inaintezi in calcule, apar lucruri ciudate: ecuatia de gradul doi, geometria analitica, integralele. La ce ne folosesc toate astea, nu ni se spune. Cred ca multi profesori de matematica, marea lor majoritate, ar avea o mare problema in a explica unui elev ce rost are studiul matematicii dincolo de clasa a 5-a.

Scopul final al celor 12 ani de calcule prelungite pare sa se intrevada printr-o ceata densa ce se lasase asupra creierului, abia sper sfarsitul liceului. Afli ca ai consumat atatia neuroni, paste de pix, rezerve de stilou, un copac intreg de creioane, ca sa fii capabil(a) sa desenezi graficului oricarei functii. Victorios, te bucuri... cred. Mai mult de faptul ca s-a terminat decat de noua ta abilitate.

Dar rasare intrebarea: si asta cu ce ma ajuta pe mine ? Nimeni niciodata nu s-a obosit sa explice la ce imi trebuie mie sa pot desena graficul unei functii. Am petrecut sute de ore pe parcursul a cel putin 7 ani pentru a invata ceva inutil. Culmea ineficientei ! Sau poate totusi a avut un rost ? Sa presupunem ca da. Dar va inchipuiti ca Moise i-ar fi putut purta prin desert pe toti acei oameni timp de cel putin 7 ani de zile fara ca ei sa fi avut vreun tel clar ? Nu cred.

In domeniul matematicii ma simt abandonat in desert. Am mers atata cale si nu inteleg de ce. Am fost dus intr-o directie pe care nu am ales-o, am fost si bun in tot demersul asta, am ajuns glorios intr-un loc in care nu mi-am propus vreodata sa ajung, am primit o hartie care atesta toata calatoria si finalizarea ei. Ma gasesc totusi abandonat si singur in mijlocul desertului. Ma uit in jur si nu vad nici o functie a carei grafic l-as putea desena. Nu vad pe nimeni care ar avea o asemenea problema si pe care l-as putea ajuta. Doar desert. Degeaba - cat vezi cu ochii.

Daca totusi a avut un rost, unul ascuns printre grafice, de ce nu ne-a spus si noua cineva ?! De ce nu ni se spune atunci cand invatam ceva, la ce ne va putea folosi ?! Astia da formatori de minti ! Imi pare rau de ei: sa lucrezi o viata intreaga si sa realizezi (oare?) pana la urma ca tot ce ai predat a fost degeaba sau aproape degeaba, ca nimeni nu tine minte nimic din ceea ce te-ai luptat cu ei sa invete pe de rost si mai presus de astea, ca nu le-a folosit niciodata la nimic. Ce esec profesional in masa !

Pacat, ar fi luat poate 1 ora sa ni se explice de ce. Dar noi trebuia sa invatam, nu sa intelegem, trebuia doar sa stim, nu sa ne si foloseasca.

solidaritate si entuziasm

2008-04-02T01:04:00.008+03:00

Am vrut sa se intample pentru ca:
- cred in idee

- oamenii trebuie miscati

- noi trebuie sa facem ceva

- nu se poate sa stau deoparte mereu

- trebuie sa incep cu mine

- aveam puterea sa facem sa se intample

si s-a intamplat.

http://www.earthhout.org/ http://www.oradea.cc/

Oradea a stins becurile Sambata seara (29.03.08). La Teatrul de Stat, la Primarie, la Biserica Sf. Ladislau si in multe alte locuri despre care poate nici nu stiu.

O ora in care am aratat ca se poate sa creem solidaritate si entuziasm. Cred ca ne lipsesc atat de mult si nici nu ne dam seama. Le-am avut pentru o ora, ora noastra de liniste vizuala.

de unde vin oamenii sa te salute

2008-03-28T12:07:00.003+02:00

Bucuresti - "pa. pa!"
Cluj - "servus tu !"
Oradea - "ciao !"
Iasi - "buna !"
Sibiu - "salut !"
Constanta - "ei, tu !"

parerea mea. tu ce-ai auzit ?

exercitiu

2008-03-26T20:32:00.002+02:00

te-ai oprit vreodata in spatiul public, pe o banca intr-un parc, proptit de stalpul unui semafor, asezat pe marginea unei statui, sa vezi oamenii care circula prin oras ? sa vezi cat de grabiti sau de linistiti sunt, la ce ore din zi sunt mai multi liceeni decat bunici, cati dintre ei zambesc sau cati vorbesc la mobil, cati se impiedica de borduri si cati fac slalom fugind printre ceilalti. cate cupluri se saruta din mers si cati citesc ziarul ?

nu prea avem acces la manifestarile private ale tuturor acestor oameni alaturi de care traim. ne bazam pe spectacolul din public. noi toti suntem prin manifestarile noastre stradale (a se intelege si strazile imaginare din piete alimentare, magazine si uzine) mai mult sau mai putin evidente si observate, indicatori ai gradului de fericire general si ai gradului de civilizare a societatii.

daca vrei sa stii cum esti sau cum sunt, uita-te la noi toti. vezi ? acum expira. si inspira din nou.