2 povesti cu trenul

Sustin de mult timp ca mersul cu trenul e foarte interesant. Cele mai proaspete argumente, bazate pe intamplari adevarate:

-- Aparent fara nicio legatura cu discutiile actuale despre problema tiganilor intr-o Europa fara granite, am calatorit cu o familie (mama si doi copii) de tigani care nu emanau miros de transpiratie, spre deosebire de unii dintre cetatenii de aparenta nationalitate romana din celalalt compartiment. Ma uitam la copii de tigan care erau la fel de jucausi si mai apoi la fel de adormiti ca oricare alt copil de varsta lor. Am constatat empiric ca singurele deosebiri intre copiii de nationalitati diferite, locuitori ai spatiului carpato-danubiano-pontic sunt date de conditionarile culturale care ii va putea determina pe acestia sa adopte un stil de viata si un comportament social diferit de cel al majoritatii (nu ii includ pe nespalatii din celalalt compartiment in notiunea de majoritate, de orice etnie ar fi fost ei). Mama copiilor vorbind o limba romana uzuala i-a explicat unui septuagenar de aparenta nationalitate romana cum functioneaza usile interne ale vagonului, mai apoi a vorbit in limba materna cu copii, relationand cu ei absolut… normal.
Ce-l va putea face pe baiatul acela de tigan care dormea intins pe cele doua locuri din fata mea, sa devina in scurt timp o problema sociala ? Trec peste posibila problema a lipsei unui certificat de nastere care sa duca la lipsa unei carti de identitate si mai apoi la toate problemele care se ivesc pe acest parcurs. Voi presupune asadar ca dispune de un cod numeric personal. Voi presupune, desi mai putin sigur pe mine, ca va urma 12 ani de scoala si cu facultate sau fara, va avea sansa gasirii unui loc de munca ce sa ii permita sa se intretina singur. Merg mai departe si voi presupune ca nu a fost si nici nu va fi abuzat fizic sau psihic cel putin pana sa implineasca varsta maturitatii. Nu sunt atat de sigur ca nu va fi discriminat pe baza apartenentei lui entice, dar voi presupune in schimb ca va avea taria sa se obisnuiasca cu acest lucru ca o forma bizara de normalitate si nu il va afecta prea mult. Constat deci ca (1) potentialele probleme majore in viata ale unui copil tigan sunt identice cu potentialele problem majore in viata ale oricarui copil si ca (2) problemele majore in viata pe care le-ar putea avea acel copil se datoreaza felului in care societatea multilateral dezvoltata il va judeca, condamna si trata pe baza experientelor anterioare avute cu unii indivizi asemanatori lui, prin etnie in acest caz. Asadar de vina pentru eventualul esec al acelui copil vor fi romanii, tiganii si de ce nu ungurii, sasii, evreii, slovacii si armenii care perpetueaza un comportament deviant in societatea in care acest copil s-a nascut si traieste. Sansa lui e in schimbarea comportamentelor deviante ale unora din semenii lui si in schimbarea unora din comportamentele deviante ale majoritatii fata de minoritatea din care face parte. Iar cu atatea conditionari majore si dificile, cel mai sigur acel copil odata devenit matur va reprezenta o problema sociala pentru majoritate. Pacat, dormea atat de … normal.

-- Aparent fara nicio legatura cu micsorarea cu 25% a veniturilor angajatilor din institutiile bugetare fara nicio justificare din perspectiva raporturilor de munca, constat ca acolo unde angajatorul nedreptateste angajatul – in speta cu amintita reducere salariala -, angajatul ii va “contrapresta” aceasta actiune angajatorului. Concret am observant cum “nasii” din trenurile “respectabile” (rapid, inter-city, accelerate de pe rute frecventate de categoria necertata cu apa a cetatenilor) sunt mult mai predispusi, cam cu 25% dupa aprecierea mea personala :-), sa accepte sau chiar sa incurajeze calatoriile fara bilet, spre beneficiul lor direct si personal. E modalitatea lor de a micsora fara nicio justificare din perspectiva raporturilor de munca, veniturile angajatorului. In momentul in care iti respecti in proportie de 75% angajamentul contractual de a plati cu o anumita suma munca prestata de angajatii tai, trebuie sa te astepti in mod absolut normal ca acestia sa lucreze fie cu 75% mai putin, fie cu 75% mai prost, fie cu 75% mai putin si mai prost.

locul de munca in timpul liber

Inteleg ca locul de munca e un loc pentru munca. Asa ii spune si numele.
Dar acasa nu e loc de munca si totusi lucram cate ceva si acasa.
De ce n-am putea face la locul de munca, in afara programului si altceva decat sa muncim ? Ideea aceasta ii ingrozeste pe cei mai multi dintre noi.
De ce ?! Posibile explicatii:
- pentru ca locul de munca in sine e un loc neplacut: e mizerie, miroase, e zgomot
- pentru ca nu ne-am gandit niciodata la asta
- pentru ca locul iti aduce aminte de atmosfera neplacuta din timpul programului
- pentru ca locul iti sugereaza "munca"
- pentru ca locul n-are nimic rau dar nu iti place ce lucrezi / cu cine lucrezi / cum se lucreaza

Daca locul de munca are conotatii negative pentru angajat si deci nu s-ar duce acolo cu placere in timpul liber, de ce s-ar duce cu placere in acelasi loc sa lucreze ? Iar daca nu merge cu o minima placere la munca, cum ne putem astepta sa fie eficient si eficace in timpul programului ? Daca incerci sa parasesti un loc cat mai repede posibil pentru ca ajungi sa te simti in el ca intr-o inchisoare din care abia astepti sa te eliberezi, tot ce se intampla acolo primeste conotatii negative. Ceea ce nu e bine nici pentru angajat dar nici pentru firma.

Asadar un indicator al atasamentului fata de o firma sau un post, poate fi si raspunsul la intrebarea: "in afara programului de lucru, te-ai duce cu placere la locul in care lucrezi ?"

In afara programului, ce altceva poti face la locul de munca, in afara de a lucra:
- sa citesti
- sa te uiti la un film
- sa asculti muzica
- sa te intalnesti cu colegii
- sa te intalnesti cu prietenii tai
- sa te joci pe calculator
- sa scrii la blog
- sa sarbatoresti o persoana
- sa organizezi o petrecere

De ce nu !?

miscarea si comunicarea

traim intr-o lumea foarte dinamica in care firmele inflexibile si care nu comunica, cu siguranta falimenteaza.

daca a existat vreodata un loc de munca static - care sa nu presupuna deplasarea angajatului - si non-verbal - care sa nu presupuna comunicarea verbala a angajatului - acesta nu mai exista. acel loc de munca a falimentat.

asadar angajatul care nu doreste sa falimenteze - sa fie concediat - trebuie sa se deplaseze si sa comunice.

ce inseamna deplasarea angajatului ? disponibilitate la deplasare si capacitatea la deplasare. atitudinea de a se pune in miscare si abilitatea de a folosi mijloace de deplasare.

din perspectiva aceasta angajatul normal, eficient, e dispus sa se deplaseze in medie 50% din timpul de lucru fara a-l pierde doar pe calatorie (!), dispune de carnet de conducere cat. B, cunoaste locul in care poate obtine informatiile referitoare la traficul rutier, mersul trenurilor, informatii despre cursele si preturile practicate de companiile aeriene clasice si low-cost.

ce inseamna comunicarea angajatului ? disponibilitate la comunicare si capacitatea de comunicare. dorinta de a comunica, de a impartasi si abilitatea de a vorbi limba celorlaltora.

din perspectiva aceasta angajatul normal, eficient, e dispus sa comunice scris, verbal si non-verbal, cunoaste limbajul de specialitate in limba materna si in cel putin inca 3 limbi de circulatie regionala si internationala, cunoaste la nivel cel putin mediu, cel putin 1 limba straina de circulatie internationala.

vorbim despre orice loc de munca in orice firma.

in Oradea, angajatul normal are exercitiul zambitului, vorbeste romana si engleza, optional maghiara si italiana (dar in aceste limbi cunoaste cel putin termenii de specialitate), are permis de conducere si experienta de condus de cel putin 6 luni, cunoaste mersul trenurilor in directiile Cluj, Bucuresti, Timisoara, Budapesta, companiile aeriene care zboara de pe aeropoartele Oradea, Bucuresti, Cluj, Timisoara.

angajez somer. experienta minim 3 ani.

A fi somer nu e rusine. I se poate intampla oricui, ok, aproape oricui. Dar cu siguranta nu e motiv de mandrie.
Incurajez pe toata lumea sa isi treaca in CV chiar si perioadele lucrate la negru, cele lucrate in strainatate, orice loc de munca au avut chiar daca a fost un compromis temporar intr-un moment mai de inceput sau de mijloc al unei traiectorii de cariera. Munca, in orice manifestare a ei, e oricand mai onorabila decat statul degeaba. Orice munca.
Nu-i inteleg insa pe cei care isi trec in CV, la capitolul intitulat "Experienta profesionala" sau "Locuri de munca", somajul. E de preferat sa nu il treci. Deloc. Lasi descoperita perioada de timp in care n-ai lucrat. E mult mai bine decat sa scoti in evidenta "n-am lucrat, am stat degeaba". Cu siguranta nu te va avantaja nici la selectia CVurilor, nici la interviu, de fapt niciunde.
Nu incurajez deloc minciuna intr-un CV, dar a trece somajul ca experienta profesionala, e ca si cum elementul numit "vid" ar avea un loc anume rezervat in tabelul elementelor chimice. Cum vi s-ar parea ca pe o cladire sa vedeti o placa cu inscriptia "In perioada August 2001 - Mai 2002, in aceasta cladire nu s-a intamplat nimic" ? Inutil si ciudat ? Exact asa arata someria trecuta frumos intr-un CV.
In mediul online, in momentul in care o persoana aplica pentru un loc de munca, cel care vizualizeaza CVurile, vede in prima etapa o lista de nume si ultimul loc de munca. Evident daca angajezi un Inginer iar ultimul loc de munca al unui aplicant e tocmai de Inginer, iti starneste interesul. La fel pentru orice meserie sau functie. Somatul insa nu e nici meserie, nici functie.
Pentru ca nu angajez somerul din tine ci tamplarul, macaragistul sau contabilul din tine, te rog nu incerca sa imi atragi atentia cu experienta ta de somer. Pentru ca nu angajam someri ci lucratori. Intotdeauna !

Nu stiu

Nu stiu ce caut. Am venit sa va intreb daca aveti un loc de munca pentru mine.
Nu stiu ce mi-ar place sa fac. Sunt o persoana foarte hotarata.
Nu stiu la ce ma pricep. Stiu sa fac multe.
Nu stiu la ce nu ma pricep. Practic, sunt bun la orice.
Nu stiu de ce mi-am ales facultatea aceea. Asa mi-a spus cineva.
Nu stiu de ce am plecat de la ultimul loc de munca. Oricum nu din vina mea.
Nu stiu daca vreau sa lucrez aici. Sunt convins(a) ca e un excelent loc de munca.
Nu stiu sa lucrez pe calculator. Am multi prieteni pe messenger.
Nu stiu engleza. Ma descurc foarte bine in americana.
Nu stiu sa conduc. Da, am masina si o pot folosi in interes de servici.
Nu stiu ce salar m-ar multumi. Sa fie totusi un salar decent.
Nu stiu sa folosesc cardul bancar. Eu administrez banii familiei.
Nu stiu nimic. Bine acuma, totusi cate ceva tot stiu.
Nu stiu de ce nu stiu. Gandesc in perspectiva.
Nu stiu ce nu stiu. Ma adaptez repede la nou.
Nu stiu ce vreau. Intotdeauna obtin ce imi propun.
Nu stiu cum sa explic. Intelegi ?!

imbraca-te pe/cu tine

Am tot citit articolele standard de plictisitoare despre cum trebui sa fii imbracat la un interviu. Ma gandeam sa scriu si eu unul pe aceeasi tema dar mi-am dat seama ca va fi destul de greu pentru ca nu poti sa numesti "articol" un grup de 3-4 fraze. Pentru ca atat am eu de spus pe subiectul acesta. Iata-le:
"Daca ai personalitate, imbraca-te conform ei, nu conform a ceea ce intervievatorul crezi ca ar vrea sa vada la tine / pe tine. La un interviu, scopul principal al candidatului este sa se remarce. N-ai cum sa te remarci insa imbracand acelasi standard care pe deasupra poate nici nu te reprezinta. Intervievatorul care te descalifica pentru un loc de munca doar pe baza a ceea ce aveai imbracat la interviu, ar trebui sa isi caute de lucru urgent, in alt domeniu, iar tu ar trebui sa ii spui asta."
Atat.

N-am mai scris pe blog de-o vreme. De-o vreme lunga. Aparent nimeni nu a reactionat. Aparent, pentru ca stiu sigur ca a fost cel putin 1 reactie. Negativista si aceea. A mea. Ma desconsider pentru ca nu am fost in stare sa sustin demersul blogului. M-am asezat deci cu mine insumi si am decis impreuna ca voi relua demersul. Am zis !